Vârsta sau genetica: Ce influențează, de fapt, modul în care îmbătrânim?

Un studiu arată că vârsta joacă adesea un rol mai important decât genetica în ceea ce privește expresia genelor și susceptibilitatea la boli.

Pe fondul numeroaselor speculații și cercetări privind modul în care genetica noastră influențează modul în care îmbătrânim, un studiu al Universității California, Berkeley, arată acum că diferențele individuale din ADN-ul nostru contează mai puțin pe măsură ce îmbătrânim și devenim predispuși la boli ale îmbătrânirii, cum ar fi diabetul și cancerul.

• Un fizician susține că un alt univers ar fi existat înainte de Big Bang
• Sarcina poate trezi virusuri străvechi din ADN

În cadrul unui studiu privind efectele relative ale geneticii, îmbătrânirii și mediului asupra modului în care sunt exprimate aproximativ 20.000 de gene umane, cercetătorii au descoperit că îmbătrânirea și mediul sunt mult mai importante decât variația genetică în ceea ce privește afectarea profilurilor de expresie a multor gene pe măsură ce îmbătrânim.

Nivelul la care sunt exprimate genele – adică activitatea lor crește sau scade – determină totul, de la nivelul hormonilor și metabolismul nostru până la mobilizarea enzimelor care repară organismul.

Studiul oferă indicii despre limitele evoluției noastre

În timp ce constituția noastră genetică individuală poate ajuta la prezicerea expresiei genelor atunci când suntem mai tineri, aceasta este mai puțin utilă pentru a prezice ce gene sunt activate sau dezactivate atunci când suntem mai în vârstă – în acest studiu, mai mult de 55 de ani.

Gemenii identici, de exemplu, au același set de gene, dar, pe măsură ce îmbătrânesc, profilurile lor de expresie genetică diferă, ceea ce înseamnă că gemenii pot îmbătrâni mult diferit unul de celălalt.

Constatările au implicații pentru eforturile de a corela bolile îmbătrânirii cu variația genetică la oameni, a spus Peter Sudmant, profesor de biologie integrativă la UC Berkeley și membru al Centrului de Biologie Computațională din cadrul campusului.

Astfel de studii ar trebui, probabil, să se concentreze mai puțin pe variantele genetice care au un impact asupra expresiei genelor atunci când urmăresc ținte medicamentoase.

,,Aproape toate bolile comune umane sunt boli ale bătrâneții: Alzheimer, cancere, boli de inimă, diabet. Toate aceste boli își sporesc prevalența odată cu vârsta”, a spus el.

Cum afectează mediul înconjurător îmbătrânirea?

,,Ceea ce arată studiul nostru este că, de fapt, pe măsură ce îmbătrânești, genele contează mai puțin pentru expresia ta genetică. Și astfel, poate că trebuie să fim atenți la acest lucru atunci când încercăm să identificăm cauzele acestor boli ale îmbătrânirii.”

Sudmant și colegii săi și-au raportat rezultatele în revista Nature Communications.

Descoperirile sunt în concordanță cu ipoteza lui Medawar. Genele care sunt activate atunci când suntem tineri sunt mai constrânse de evoluție, deoarece sunt esențiale pentru a ne asigura că supraviețuim pentru a ne reproduce, în timp ce genele exprimate după ce atingem vârsta de reproducere sunt supuse unei presiuni evolutive mai mici.

Prin urmare, ne-am aștepta la mult mai multe variații în modul în care sunt exprimate genele mai târziu în viață.

,,Aproape toate bolile comune umane sunt boli ale bătrâneții”

Acest studiu este primul care analizează atât îmbătrânirea, cât și expresia genelor într-o varietate atât de mare de țesuturi și indivizi, a spus Sudmant. El și colegii săi au construit un model statistic pentru a evalua rolurile relative ale geneticii și îmbătrânirii în 27 de țesuturi umane diferite de la aproape 1.000 de persoane și au descoperit că impactul îmbătrânirii variază foarte mult – de peste douăzeci de ori – între țesuturi.

,,În toate țesuturile din corp, genetica contează cam în aceeași măsură. Nu pare să joace un rol mai important într-un țesut sau altul”, a spus el. ,,Dar îmbătrânirea este extrem de diferită între diferitele țesuturi. În sângele, colonul, arterele, esofagul, țesutul adipos, vârsta joacă un rol mult mai puternic decât genetica în determinarea modelelor de expresie a genelor”.

,,Cred că acest lucru ne spune câte ceva despre limitele evoluției”, a spus el, potrivit EurekAlert.

Sudmant a menționat că studiul indică indirect efectul mediului înconjurător asupra îmbătrânirii. Mediul înconjurător reprezintă până la o treime din modificările expresiei genelor odată cu vârsta.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Lumina albastră de la electronice ne-ar putea accelera îmbătrânirea

Sănătatea precară a inimii prezice îmbătrânirea prematură a creierului

Virusul HIV accelerează îmbătrânirea cu până la cinci ani

Stresul accelerează îmbătrânirea sistemului imunitar. Cum am putea combate efectele dramatice?